Surse de apă

Timişoara este alimentată cu apă din două surse

Timişoara este alimentată cu apă din două surse, circa 25%-30% provine din foraje şi 70%-75% din sursa de apă de suprafaţă. Apa de suprafaţă este captată din râul Bega, tratată şi distribuită de staţia de tratare a apei Bega, iar apa subterană este captată prin foraje de mare adâncime, situate în partea de est, sud-est şi vest a oraşului, tratarea şi distribuţia fiind asigurate de staţia de tratare a apei Urseni şi staţia de tratare a apei Ronaţ.

Volumul de apă facturat de la începutul anului până la data de 30.11.2012 a fost de 19.582.355 mc, iar consumul mediu casnic a fost de 114 l/zi pe cap de locuitor.

Apă sigură

Aquatim nu a urmărit să dezvolte captarea apei subterane, în ciuda proprietăţilor organoleptice (gust, miros) mai bune date apei potabile de aceasta. Iată care este raţiunea pentru care Aquatim a optat pentru alimentarea Timişoarei cu apă preponderent din Bega.

La stabilirea strategiei de alimentare cu apă potabilă a unui oraş se ţine cont, în primul rând, de siguranţa alimentării cu apă. Cu alte cuvinte, sursa de apă trebuie să fie sigură, adică suficientă din punct de vedere cantitativ şi de calitate corespunzătoare. În Timişoara, resursele de apă subterană nu pot asigura alimentarea, nici măcar pe termen mediu, fiind reduse. Acestea trebuie protejate. Supraexploatarea necontrolată a unui acvifer poate avea efecte negative imediate. În anii anteriori s-au înregistrat scăderi drastice ale nivelelor hidrostatice în zona Timişoarei, datorită secetei prelungite. Totuşi, începând cu anul 2004, se poate observa o uşoară tendinţă de stabilizare a fronturilor de captare. Prin frontul de captare existent, în Timişoara se poate asigura un debit de captare de 450-500 l/s, care acoperă procentul amintit de 25%, în condiţiile menţinerii acviferului.

Pe de altă parte, dacă apa de adâncime se caracterizează printr o calitate relativ constantă în timp, apa din Bega are avantajul asigurării unei cantităţi constante, nodul hidrotehnic Timiş-Bega fiind un factor de siguranţă şi din punct de vedere al asigurării necesarului de apă. În plus, la nevoie, apa din lacul Surduc poate fi transferată în râul Bega.

Utilizarea a două surse pentru alimentarea cu apă a unui oraş precum Timişoara oferă mai multă siguranţă şi flexibilitate, prin faptul că cele două surse pot fi utilizate alternativ în caz de nevoie.