“Noi suntem păzitorii apei, noi suntem cărăuşii ei către semenii noştri”, Interviu cu scriitorul Robert Şerban, consilier Aquatim

Publicat la: 14 decembrie 2017 | în Diverse | de

Robert Şerban (n. 1970) este absolvent al Facultății de Arte şi Design (secţia Istoria şi Teoria Artei), şi al Facultății de Construcţii (secţia Instalaţii), ambele din Timișoara.

Este consilier la Aquatim. Totodată, realizează şi moderează emisiunea Piper pe limbă (TVR Timişoara, TVR 3) şi este redactor al revistei culturale Orizont.

Autor şi coautor a 22 de volume de beletristică (poezie, interviuri, publicistică, proză, teatru), pentru care a fost recompensat cu numeroase premii literare. În străinătate, i-au apărut volumele de versuri Heimkino, bei mir (2009, Germania), Биоскоп у мојој куђи/Cinema la mine-acasă (2010, Serbia), Illatos koporsó (2012, Ungaria). Poezia lui Robert Şerban a mai fost tradusă în engleză, polonă, cehă, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, idiş, norvegiană, suedeză, arabă, ucrainiană, macedoneană etc., şi a apărut în numeroase reviste şi antologii.


„Fireşte că exagerez”, Robert, şi, totuşi, cum să abandonezi libertatea de artist pentru conformismul unui post la stat?

De când eram student, de la 24 de ani, am carte de muncă. Dar am muncit şi până atunci, fără să am salariu lunar. Am făcut voluntariat. Fac şi astăzi. Să fii artist nu înseamnă să nu munceşti. Dimpotrivă! Înseamnă că după ce ţi-ai terminat munca de la serviciu, să o începi pe cealaltă, în care pui la treabă – sau măcar încerci să o faci – harul, talentul pe care îl ai şi care îţi dă o uriaşă libertate interioară. Mie, poezia îmi dă o astfel de libertate. Artiştii nu sunt oameni cu capul în nori, lunatici, desprinşi de contextul vieţii imediate. Dimpotrivă, ei mi se par a fi cei mai bine racordaţi la lumea asta. Prin sensibilitatea lor, prin sondările lor (multe în spaţii… virgine), prin felul în care ei văd ceea ce majoritatea nu percepe (sau nu cu aceeaşi intensitate, acuitate, originalitate), prin instrumentelor şi arta cu care ei transcriu cotidianul, cu toate ale lui, văzute şi chiar nevăzute, – în muzică, desen, culoare, literatură, dans, teatru, fotografie, instalaţii, happeninguri etc. –, artiştii devin seismografele acestei lumi, dar şi continuatorii, într-un fel, ai ei, prin ceea ce are omenirea mai de preţ: cultura.

Cât mă priveşte, mă consider un ins activ şi curios, unul nu doar atent la viaţa culturală, socială, politică, economică (aşa cum trebuie astăzi să fie un om), ci şi participant la ea, implicat în ea. Munca mea de la Aquatim nu e deloc conformistă, fiindcă eu nu sunt astfel. Dimpotrivă, e una creativă şi dinamică intelectual, în care caut şi imaginez, printre altele, împreună cu echipa de management, soluţii şi participări ale Aquatim la viaţa cetăţii, la implicarea ei în acţiuni serioase. Aquatim nu trebuie să fie racordată doar la consumatorul de apă, ci şi la istoria şi spiritualitatea Banatului, la trecutul şi la viitorul acestei zone. Suntem o companie puternică şi avem datoria să dăm din puterea noastră şi comunităţii.

Să fi fost o premoniţie, pregătită încă de pe vremea când erai „Pe urmele marelui fluviu”? Apa, în toată splendoarea ei, are semnificaţii profunde, chiar şi/mai ales în poezie/literatură. Apa, în zona tehnică, în ce ecuaţie se scrie?

Sunt născut pe malul Dunării, la Turnu Severin, o parte din copilărie s-a petrecut pe malul râului Drincea, în Mehedinţi, o alta pe al Jiului, în Gorj. Aşa că îmi place să înot, îmi place să privesc apa, să mă gândesc la ea ca la o purtătoare de viaţă, dar şi ca la curgere a vieţii.

Apoi, prima mea licenţă este în Instalaţii, iar apa a fost elementul principal cu care am lucrat şi despre care am învăţat în cei cinci ani de facultate. Prin urmare, aici, la Aquatim, sunt în elementul meu.

Cum trebuie să fie o companie de apă pentru… a nu fi “A cincea roată” într-o lume globalistă? E Aquatim ceea ce căutai?

O companie de apă trebuie să fie, în primul rând, onestă. Trebuie să facă toate eforturile ca partenerii şi clienţii săi să fie mulţumiţi de colaborarea cu ea şi de serviciile pe care le prestează. Aquatim face parte dintre companiile care sunt într-o relaţie permanentă cu propriii clienţi, fiindcă furnizăm un bun fără de care nu se poate trăi: apa. 24 de ore din 24 avem obligaţia să le asigurăm oamenilor apă de calitate, sigură, la un preţ cât mai accesibil. Şi facem asta. Iar fiecare angajat al Aquatim, prin urmare şi eu, e parte din echipa care această grijă şi responsabilitate. Dar care, implicit, face o muncă foarte importantă. Simbolic vorbind, noi suntem păzitorii apei, noi suntem cărăuşii ei către semenii noştri. Ce poate fi mai frumos decât asta?

Ce faci atunci când realitatea e „Puţin sub linie”, foloseşti “Piper, scorţişoară, dafin, vanilie”? Funcţionează?

Sunt un om credincios, iar când realitatea mă… depăşeşte – şi se întâmplă, uneori –, cer ajutor. Şi celor de lângă mine, familiei mele, prietenilor mei, dar şi Celui de Sus. Şi întotdeaua l-am primit!

În final, Robert, care este „Naraţiunea ta de a fi”? Avem voie să importăm modelul?

Cred că raţiunea de a fi a omului este să facă bine. Binele este unitatea de măsură a lumii în care trăim. Prin urmare, am căutat şi caut să fac bine. Celor cunoscuţi, dar şi celor necunoscuţi. Să-mi duc la bun sfârşit lucrurile în care am decis să mă implic, să-mi fac bine munca, să fiu de folos, să fiu onest, să dau ajutor când mi se cere, dar şi când cred eu că e necesar, fără să aştept. Modelul, cred, e la îndemâna oricui şi nu e greu de urmat. Îl ştie toată lumea, căci de Crăciun îi sărbătorim Naşterea. E Isus Hristos.

top